"Boscorodind în sinea mea..."

Sau poate individul bolboroseşte, bombăne sau mârâie de/a nemulţumire ! Eu unul n-aş mormăi dacă nu-mi convine ceva, că urşii, doar ştim cu toţii din cărţuliile cu poze colorate, sunt animale drăguţe şi afabile. Câinii sunt ăia nemulţumiţi tot timpul, nu ? :)

--------------------------------------------------
Note added at 9 ore (2006-12-21 16:12:38 GMT)
--------------------------------------------------

Pt. Florin, despre divorţul dintre traducere şi original cred că s-au scris deja biblioteci... Aici era vorba despre o adaptare.
Că se îndepărtează de „grunt”, poate, dar e la fel de ne-onomatopeic precum a bombăni şi a bolborosi. Nici măcar dicţionarul de etimologie nu e prea sigur în privinţa originii lui grunt: „probably imitative”
http://www.etymonline.com/index.php?term=grunt

Eu înţeleg că individul e nemulţumit de ce citeşte şi se manifestă sonor. Când boscorodeşti/bombăneşti scoţi zgomote înfundate şi nearticulate, nu „vorbeşti” întruna şi nici nu spui ceva inteligibil. Mai mult, cf. DEX, boscorodeşti spunând (singur) vorbe neînţelese. Mumble, poate, dar „rant” (talk in a noisy, excited, or declamatory manner) în niciun caz.

Cu ce sunt de acord, în schimb, e diferenţa dintre dinamica verbală a celor două. Grunt e un mârâit, bombănit, sau, voila, mormăit, se petrece o singură dată, iar „a boscorodi” e continuu. Eu zic că poate fi adaptat.