This site uses cookies.
Some of these cookies are essential to the operation of the site,
while others help to improve your experience by providing insights into how the site is being used.
For more information, please see the ProZ.com privacy policy.
MITJAVILLE, Jean et NAUDO, Gérard. « Pétanque Passion ». VI – Les petits secrets… quelques tuyaux & combines un peu rosses… 328 words
- Il est des révélations ou commentaires qu’il ne faut jamais faire, paraît-il ? - Oui, évitez des commentaires mettant en lumière vos faiblesses passagères ou permanentes. Du genre : Ce n’est pas à ma main ! Là j’en mettrai pas une ! Il est impossible d’y aller ! Je l’ai juste lâchée. Qu’est ce que ça roule ! Ne « m’envoie pas si loin ». Je n’y arrive plus ! Ne « passez jamais » à ce genre d’aveux. Dites-vous bien qu’une partie se joue en 13 (ou en 11) points, et que, avec un peu de chance, vos défauts resteront inaperçus… - Quelle est la question qu’il ne faut jamais poser ? - C’est paradoxalement la question que l’on entend le plus fréquemment au cours d’une partie… « Combien, de boules vous reste-t-il ? » Elle est, à mon avis, de celles qui déclassent un joueur et dévaluent une équipe. Car, à tout moment, il faut savoir non seulement le nombre de boules de l’adversaire, mais encore et surtout dans quelles mains elles sont. De la réponse à cette question dépend très souvent la tactique à adopter. Sachant qu’il vaut mieux faire tirer un pointeur et pointer un tireur…
Au sujet de cette fameuse question à ne pas poser, je me souviens d’une anecdote qui date de quelques années… Au cours d’une partie de début de concours, un des joueurs de la formation qui nous était opposée se tourna vers mon frère Jean et lui demanda : « Vous avez combien de boules ? ». Jean lui répondit sans sourciller : « Deux ! »… Après un moment d’hésitation, celui qui avait posé « la question qui ne se pose pas » de revenir à la charge : « Comment deux, il ne vous en reste qu’une… »
Et Jean de répondre sur le ton de la galéjade : « Oui, une ! Mais dans les mains de mon frère, elle en vaut… deux ! »
- Dacă am înţeles bine, există revelaţii sau comentarii care nu trebuie niciodată făcute ? - Da, evitaţi orice comentariu care v-ar pune în lumină slăbiciunile trecătoare sau de durată. De genul: Nu e de mine ! Aici n-o să-mi iasă nimic ! Mi-e imposibil să reuşesc ceva aici ! I-am dat drumul, atât. Şi uite cât se duce ! Nu "mă trimite aşa de departe". N-o să-mi mai iasă ! Nu "treceţi niciodată" la acest gen de mărturisiri. Spuneţi-vă mai degrabă că o partidă are 13 (sau 11) puncte şi, cu un pic de noroc, defectele dv. vor rămâne neobservate... - Şi o întrebare care nu trebuie niciodată pusă ? - În mod paradoxal, e chiar întrebarea pe care o auzi cel mai des în cursul unei partide... "Câte bile mai aveţi ?". După părerea mea, e o frază care retrogradează un jucător şi scade valoarea unei echipe. Fiindcă trebuie să ştii, în orice moment, nu numai numărul bilelor adversarului, dar mai ales în mâinile cui se află ele. Tactica ce urmează a fi adoptată atârnă adesea de răspunsul la această întrebare. Fiindcă mai bine obligi un marcator să lanseze şi un lansator să marcheze...
Legat de sus-pomenita întrebare ce nu trebuie pusă, îmi amintesc de o anecdotă petrecută cu câţiva ani în urmă... În cursul unei partide de început de concurs, unul dintre jucătorii echipei adverse s-a întors către fratele meu şi l-a întrebat: "Câte bile mai aveţi ?". Jean i-a răspuns fără să clipească: "Două !"... După o clipă de ezitare, cel care pusese "întrebarea ce nu trebuie pusă" nu s-a lăsat: "Cum adică două, v-a rămas una singură..."
- Există, se pare, revelaţii sau comentarii care nu trebuie spuse niciodată? - Da, evitaţi să faceţi comentarii care pun în lumină slăbiciunile voastre pasagere sau permanente, de genul: Nu e rândul meu! Eu n-aş lansa bila acolo! Acolo n-ai cum să ajungi! Ce tare am aruncat-o. Ce viteză are! Nu mă "trimite" aşa departe. Eu nu mai pot! Niciodată să nu faceţi astfel de comentarii. Spuneţi-vă că o partidă se joacă pe 13 puncte (sau pe 11), şi că, cu un pic de noroc, defectele voastre vor trece neobservate… - Ce întrebare nu trebuie pusă niciodată? - Este paradoxal întrebarea care este pusă cel mai des în cursul unei partide…"Câte bile vă mai rămân?" Este, după părerea mea, una din acele întrebări care declasează un jucător şi devalorizează o echipă. Pentru că, în orice moment, trebuie să ştim numărul de bile al adversarului, şi mai ales în ce mâini se află aceste bile. De răspunsul la această întrebare depinde foarte des tactica adoptată. Asta ştiind că e mai bine ca un jucător de precizie să arunce o bilă de degajare şi ca un jucător de degajare să arunce o bilă de precizie...
Şi că tot vorbim despre această faimoasă întrebare care nu se pune niciodată, îmi aduc aminte de o glumă de acum câţiva ani…În cursul unei partide la începutul unui concurs, unul dintre jucătorii formaţiei adverse îl întrebă pe fratele meu Jean "Câte bile mai aveţi?". Jean îi răspunse fără să clipească: "Două!". După un moment de ezitare jucătorul care a pus "întrebarea care nu se pune" întreabă din nou: "Cum două, nu mai aveţi decât una…" Iar Jean îi răspunde cu exagerare: "Da, una! Dar în mâinile fratelui meu valorează…două!"
- Exista revelatii sau comentarii care, dupa cum se pare, nu trebuiesc facute niciodata? -Da, evitati comentariile care evidentiaza slabiciunile dumneavoastra trecatoare sau permanente. De felul: Nu e la indemana mea! Acolo n-o sa pun una! Este imposibil sa mergi acolo! Tocmai am lansat-o. Ce bine merge! Nu « ma trimite asa de departe ». Nu reusesc! Sa nu « treceti niciodata » la acest gen de marturisiri. Spuneti-va ca o partida se joaca cu 13 (sau cu 11) puncte, si ca, cu putin noroc, defectele voastre vor ramane neobservate... - Ce intrebare nu trebuie pusa niciodata? - Paradoxal, este intrebarea pe care o auzim cel mai des in timpul unei partide...« Cate bile mai aveti? ». Dupa parerea mea, este una dintre cele care declaseaza un jucator si devalorizeaza o echipa. Deoarece, tot timpul, trebuie sa stim nu doar numarul bilelor adversarului, dar si, mai ales, la cine se gasesc. De raspunsul la acesta intrebare depinde adesea tactica ce trebuie adoptata: Stiind ca este mai bine sa arunce un lansator si sa lanseze un aruncator...
A propos de aceasta faimoasa intrebare care trebuie evitata, imi amintesc o anecdota de acum cativa ani... In timpul unei partide de la inceputul competitiei , unul dintre jucatorii formatiei adversare se intoarse spre fratele meu Jean si il intreba : « Cate bile aveti? ». Jean ii raspunse fara sa clipeasca: « Doua! »... Dupa un moment de ezitare, cel care pusese " intrebarea care nu se pune niciodata " insista: « Cum doua, v-a ramas una singura...»
Si Jean ii raspunde pe un ton batjocoritor: « Da, una! Dar in mainile fratelui meu, valoreaza cat...doua! »
